Exista copii care reusesc sa se motiveze singuri, isi fac temele singuri, fac ceea ce trebuie sa faca fara sa li se reaminteasca, isi stabilesc obiective si reusesc sa le atinga… si exista copii care sunt mai putin motivati si care au nevoie sa fie impinsi de la spate mai mult sau mai putin.
Daca ai un copil pe care nu il simti motivat si te intrebi ce poti face pentru a-l motiva si a-l ajuta sa se responsabilizeze, probabil ca te-ai gandit deja la varianta de a-l recompensa pentru fiecare pas pe care il face in directia corecta si de a aplica si consecinte negative pentru pasii gresiti pe care ii face.
Insa cea mai buna abordare este sa renunti la recompense si la pedepse si sa ii cultivi copilului tau motivatia interna. Ajuta-l sa se conecteze la sentimentele de implinire si la mandria pe care ar putea sa o simta pentru o treaba bine facuta. Pentru a descoperi ce anume il motiveaza pe copilul tau, afla mai jos care sunt tipurile de motivatie si cum il poti ajuta, motivandu-l cat mai sanatos si mai eficient.
Sumar
Ce tip de motivatie are copilul tau?
Motivatia este ratiunea care puncteaza comportamentul. In psihologie exista doua tipuri de motivatie: motivatia intrinseca si motivatia extrinseca.
Motivatia intrinseca se refera la a face o activitate pentru placerea activitatii in sine, si nu pentru un deznodamant anume, separabil de experienta.
Motivatia extrinseca, in schimb, se refera la a face o activitate nu pentru bucuria sa inerenta, ci tocmai pentru acest deznodamant aparte la care ea conduce.
Desi aceste doua tipuri de motivatie pot avea ca rezultat un comportament similar, exista diferente intre motivatia intrinseca si cea extrinseca, din punct de vedere al calitatii si sustenabilitatii comportamentului.
Studiile au aratat ca atunci cand oamenii se angajeaza intr-o activitate determinata de motivatia intrinseca, atat calitatea implicarii cat si rezultatele sunt mai bune.
De pilda, in cadrul unui studiu efectuat la Universitatea din Rochester, cercetatorii au cerut unui grup de studenti preuniversitari sa citeasca un articol si sa isi inregistreze apoi emotiile cu privire la acesta.
O saptamana mai tarziu, ei au testat capacitatea elevilor de a-si aminti informatiile. Studentii carora articolul li s-a parut interesant sau placut au avut scoruri mai bune in ceea ce priveste rememorarea si intelegerea informatiei.
Cercetarea a confirmat ca motivatia intrinseca – placerea activitatii in sine – este preferabila motivatiei extrinseci.
Ce iti motiveaza copilul si ce nu il motiveaza?
Asadar, ce poti face pentru a-ti motiva copilul? Multi dintre noi folosim abordarea bazata pe recompense si pedepse atunci cand vine vorba de motivarea copiilor nostri, insa… daca ai incercat asta si inca mai citesti articole ca acesta, probabil ca nu ai avut prea mult succes cu aceasta strategie. Iata si de ce.
In primul rand, atunci cand copiii raspund la metoda recompensa/pedeapsa ei actioneaza pe baza motivatiei extrinseci si, asa cum am vazut deja, calitatea comportamentului rezultat din motivatia extrinseca nu este aceeasi ca in cazul motivatiei intrinseci.
Mai mult decat atat, de cele mai multe ori, pentru ca acel comportament dorit sa existe in continuare, va trebui sa continui sa folosesti recompensele si pedepsele, iar in majoritatea cazurilor, aceasta nu este o situatie sustenabila.
Dar exista si un al treilea motiv…
Utilizarea sistemului de recompense si pedepse reduce de fapt motivatia intrinseca a copiilor, daca ea a existat vreodata. Multe studii au aratat ca, atunci cand se introduce o recompensa (de exemplu o inghetata sau jocuri video) sau un factor de control (de exemplu, pedeapsa sau eliminarea unui privilegiu), motivatia intrinseca a unei persoane scade.
Cu alte cuvinte, daca ai un copil interesat de o activitate, „motivatia” bazata pe sistemul de recompensa/pedeapsa il va face, de fapt, sa se retraga si il va demotiva.
Pentru ca motivatia intrinseca sa apara, un copil trebuie sa se bucure de o activitate pentru placerea sa pura.
Recompensele, laudele si pedepsele nu il vor inspira sa devina deodata interesat intrinsec de activitate, ci vor face exact opusul.
Asta inseamna ca, in calitate de parinti, avem mainile legate si nu putem face nimic? Nu chiar!
Exista multe lucruri pe care le putem face pentru a ne ajuta copiii sa reuseasca.
Cum poti folosi motivatia extrinseca?
Daca un copil nu este motivat intrinsec, sau daca motivatia sa intrinseca nu este suficienta, va trebui sa lucrezi cu motivatia extrinseca.
Din fericire, nu toate tipurile de motivatie extrinseca sunt rele.
Exista patru tipuri de motivatie extrinseca, asezate pe un spectru al autonomiei de la cel mai putin autonom (reglementat extern) la cel mai autonom (integrat).
Dintre aceste patru tipuri de motivatie extrinseca, motivatia integrata este cea mai dezirabila, desigur.
Motivatia integrata apare atunci cand oamenii au identificat si asimilat pe deplin o cauza sinelui. Cu alte cuvinte, atunci cand o persoana a analizat cauza si a constatat ca este conforma cu propriile sale valori si nevoi, a interiorizat cauza si a generat auto-motivatie.
Oamenii devin astfel auto-determinati si se comporta autonom, producand rezultate mai bune.
Deoarece motivatia integrata are multe calitati similare cu motivatia intrinseca, este extrem de important sa iti ajuti copilul sa interiorizeze un comportament astfel incat sa devina integrat.
7 pasi pentru a-ti motiva copilul cu succes
1. Pune stop incercarilor de a-l motiva la modul traditional
Incercarile de a-ti motiva copilul la modul traditional, cu recompense si pedepse, fac cel mai probabil exact opusul – il demotiveaza. A fi motivat intrinsec inseamna a te bucura de o activitate in sine.
Daca un copil nu se bucura de o activitate, oricat l-ai impinge, oricat l-ai mitui sau oricat l-ai ameninta, nu il vei putea face sa inceapa sa-i placa, pur si simplu pentru bucuria actiunii in sine.
Cu alte cuvinte, modalitatile traditionale pe care parintii le folosesc pentru a motiva – recompensand, laudand, coplesind, certand si pedepsind – sunt contraproductive.
2. Inspira in loc sa controlezi
Recompensa, lauda, jignirea, cearta si pedeapsa sunt modalitati de a controla comportamentul cuiva. Un parinte care controleaza nu poate motiva copiii in mod intrinsec, deoarece fie exercita o presiune, fie ofera un stimulent care poate fi separat de activitatea in sine.
Opusul controlului este autonomia, ceea ce inseamna sa iti initiezi singur propriile actiuni, iar autonomia este o conditie esentiala pentru motivatia intrinseca sau integrata.
Conform studiilor, sentimentul de autonomie poate spori motivatia intrinseca a unei persoane. De exemplu, atunci cand elevii sunt liberi de presiunea de a invata (in aceasta perioada de invatare la distanta, de pilda), ei manifesta o calitate superioara a invatarii, o mai buna intelegere conceptuala si capacitatea de a retine pe termen mai lung.
In schimb, atunci cand elevii se simt controlati sau studiaza pentru un alt motiv decat bucuria invatarii si cunoasterii in sine, motivatia lor intrinseca scade.
Asadar, pentru a-ti motiva in mod eficient copilul, asigura-te ca il inspiri, nu ca il controlezi.
Cel mai bun mod de a inspira este sa ii arati copilului tau frumusetea unei activitati in sine si modul in care s-ar putea bucura de ea.
De exemplu:
- Arata-i copilului ca invatarea unei aptitudini noi si stapanirea acesteia este ceva distractiv.
- Creaza un mediu de invatare si nu o situatie in care copilul are doar de dus la bun sfarsit o treaba anume; cu alte cuvinte, ajuta-l sa invete pentru a dobandi cunostinte noi, nu doar pentru a finaliza temele sau pentru a obtine note bune.
- Starneste-i curiozitatea fata de un skill nou aratandu-i modul in care il poate utiliza.
- Da-i voie sa aleaga intre activitati fara presiune.
- Sarbatoriti impreuna bornele de succes (dar nu il lauda prea mult, sau nu il lauda conditionat).
- Sustine-l, ofera-i un feedback constructiv in loc de critici, amplificandu-i astfel sentimentul ca poate.
- Cand copilul este blocat de o problema, ajuta-l sa o vada ca pe o „provocare pe care o poate cuceri”, nu ca pe o „dificultate pe care trebuie sa o depaseasca”.
- Nu te referi la activitate ca la un „job” al copilului.
- Nu folosi drept recompense o pauza de la activitate, cum ar fi „o zi fara teme”.
3. Ajuta-l sa internalizeze si sa devina integrat
Unele activitati nu prea au darul de a fi placute. Daca ai in fata astfel de situatii, ajuta-ti copilul sa le integreze. Ajuta-l sa identifice de ce este importanta o activitate si sa internalizeze nevoia de a o face.
Copiii trebuie sa inteleaga sensul si valoarea unui lucru pentru a internaliza respectiva activitate.
De exemplu, antrenamentul pentru fotbal poate fi dificil uneori. Insa exercitiul este o parte importanta si necesara pentru a atinge desavarsirea.
Explica-i copilului tau si ajuta-l sa inteleaga ca, daca isi doreste sa fie bun la fotbal, trebuie sa exerseze chiar si cand nu este foarte placut.
4. Ajuta-l sa ia decizii si sa le duca la indeplinire
Asa cum am mentionat anterior, autonomia este esentiala in crearea motivatiei intrinseci sau a integrarii motivatiei extrinseci. Copilul trebuie sa poata lua propriile decizii pentru a avea acel sentiment de autonomie, chiar si atunci cand nu esti de acord cu decizia, deoarece auto-determinarea este unul dintre cei mai importanti factori declansatori ai motivatiei intrinseci.
Multor parinti le e teama ca, daca isi lasa copiii sa ia propriile decizii, ele vor fi inevitabil gresite si ii vor conduce spre esec. Insa la fel cum pentru a invata sa mergi este absolut esential sa si cazi, deciziile gresite sunt o parte inevitabila si importanta a procesului din care copiii invata sa ia decizii bune in cele din urma.
Copiii au nevoie si de oportunitati de a practica procesul decizional, astfel incat sa capete incredere in ei. Daca au in fata o activitate ce nu este legata de sanatate sau de siguranta, e bine ca parintii sa ii lase sa decida, sub indrumarea lor, si apoi sa le permita sa faca fata consecintelor naturale.
De pilda, daca un copil refuza sa-si faca temele, chiar si dupa ce ii explici importanta acestora, lasa-l sa faca fata consecintelor de la scoala.
Daca este vorba despre un subiect care nu are legatura cu sanatatea sau cu siguranta, dar in care iti doresti foarte mult sa se angajeze, poate ar fi bine sa te intrebi de ce iti doresti atat de mult ca el sa faca asta.
Exista lucruri pe care copiii trebuie sa le faca, precum mersul la scoala, ceea ce nu este negociabil. Daca un copil nu vrea sa mearga la scoala si insista pe aceasta ideea, ar fi bine sa afli motivul (eventuali agresori la scoala, probleme cu profesorii, etc) si sa colaborezi cu scoala pentru a elimina motivele care il fac sa nu isi mai doreasca sa fie acolo.
Insa, pe de alta parte, exista si lucruri pe care parintii cred ca cei mici ar trebui sa le faca, desi de fapt nu trebuie. Copiii nu trebuie sa traiasca viata parintilor; doar pentru ca un parinte regreta ca nu a cantat la pian cand era tanar, nu inseamna ca fiul sau fiica sa trebuie sa ii indeplineasca visele. Copiii au propriile vieti si propriile vise de urmarit.
5. Gaseste o provocare optima
Una dintre cele mai bune modalitati de a inspira motivatia intrinseca la copii este sa ii ajuti sa aiba un sentiment de competenta. Daca o activitate este prea usoara, un copil se va plictisi repede, insa daca activitatea este prea grea, acesta se va simti descurajat sau se va indoi de sine.
O provocare optima este putin mai dificila decat ceea ce un copil a reusit deja sa stapaneasca, dar realizabila totusi prin practica si munca. De asemenea, este important sa iti ajuti copilul sa capete o mentalitate flexibila, astfel incat sa invete sa creada ca “talentul” sau poate fi prelucrat. Aptitudinile si maiestria se pot imbunatati prin practica si munca grea.
Ajuta-ti copilul si incurajeaza-l sa exerseze. Iar cand, in cele din urma, stapaneste o aptitudine, acest sentiment al competentei va deveni cel mai mare motivator intern al sau, deschizandu-i drumul catre succes.
6. Amplifica relationarea printr-un parenting cu autoritate
Deoarece activitatea motivata extrinsec nu este, in general, interesanta de la sine, motivul principal pentru care copiii se vor implica, probabil, in aceasta activitate este ca oamenii cu care se simt conectati apreciaza acest tip de comportament.
Stiinta ne spune ca sentimentul de apartenenta si relationare poate facilita internalizarea. Relationarea se refera la legaturile emotionale si personale dintre indivizi. Ceea ce inseamna ca cei mici au o probabilitate mai mare de a internaliza o cauza apreciata de o persoana cu care sunt in relatie sau cu care au o legatura.
Importanta legaturii a fost studiata pe larg in educatie datorita semnificatiei sale in performanta elevilor. In clasa, atunci cand elevii se simt respectati si cand simt ca profesorilor le pasa de ei, ei sunt mai motivati intrinsec sa invete.
Relatia cu parintii este deosebit de importanta in motivatia copiilor. Acasa, relatia se dezvolta prin conexiuni sigure si satisfacatoare intre parinti si copii.
Tocmai de aceea, nu este de mirare ca un copil care are o legatura aparte cu parintele are o probabilitate mai mare de a-l asculta, de a adopta ceva ce acesta pretuieste si de a fi motivat sa se angajeze in activitati pe care parintele le considera importante.
Si atunci, cum creezi o legatura eficienta cu copilul tau?
Studiile arata ca parintii care adopta un stil de parenting cu autoritate creaza o legatura mai puternica intre ei si cei mici. Acestia sunt parinti calzi si receptivi la nevoile copiilor lor, insa au si standarde inalte si le stabilesc limite.
Psihologii au constatat ca parintii cu autoritate creeaza un mediu de sustinere a autonomiei ce poate amplifica auto-reglarea si motivatia copiilor lor la scoala.
Un mediu care sustine autonomia este unul in care parintii apreciaza autonomia copiiilor, ii incurajeaza sa aleaga si sa participe la rezolvarea problemelor. Climatul de acasa este mai degraba democratic decat autocratic.
7. Implica-te
Un alt mod de a incuraja relationarea este ca parintii sa se implice in activitate si sa arate cat de mult o apreciaza. De pilda, unul dintre cei mai siguri indicatori ai performantei scolare a copiilor este nivelul de implicare a parintilor in procesul de invatare. Exista multe moduri in care te poti implica.
In sport, poti fi arbritru pentru activitatea copilului sau poti exersa impreuna cu el. La scoala te poti oferi voluntar la diferite ore. Sau te poti implica in alte activitati de invatare precum cititul cu ei in fiecare seara, ajutorul la proiecte scolare sau temele facute impreuna.
Retine ca implicarea nu inseamna control. Pentru a motiva un copil este nevoie de autonomie.
10 ponturi pentru a oferi motivatie copilului
1. Stabileste obiective
Roaga-ti copilul sa isi stabileasca anumite obiective: creaza impreuna cu el o lista cu obiective pe termen scurt si una cu obiective pe termen lung. Asigurati-va impreuna ca aceste obiective pot fi atinse, chiar daca necesita efort. Si ai grija sa iti ajuti copilul sa aleaga obiectivele corecte.
2. Fa un plan
Pentru a atinge obiective, e nevoie de un plan. Ajuta-ti copilul sa creeze o strategie prin care sa isi atinga scopurile. Fa un plan pas cu pas pentru asta. Un tabel printabil cu obiectivele copilului te va ajuta sa ai un punct de pornire.
3. Sarbatoriti impreuna realizarile
Cand copilul tau atinge un obiectiv, spune-i cat de mandru esti de el si celebrati succesele sale impreuna.
Recompenseaza-ti copilul pentru munca depusa nu cu bani, ci cu diverse cupoane pentru activitati interesante, pe care le poti pune intr-un borcan cu cupoane recompense. Dar asa cum am mentionat si anterior, sentimentul de a fi realizat ceva este cea mai buna rasplata a sa.
4. Invata-l despre competitivate
Incurajeaza concurenta sanatoasa. Sustine-ti copilul sa depaseasca un alt copil la o cursa la care participa, sau sa vina acasa cu un trofeu de la o competitie la care isi doreste sa participe, fie ea sportiva sau de alt fel.
Invata-l sa fie competitiv intr-un mod pozitiv si puternic si nu sa fie negativ si sa isi arate slabiciunile fata de concurentii sai.
5. Incurajeaza-ti copilul
Spune-i copilului ca ai incredere in el si cat de bine crezi ca se va descurca in ceea ce vrea sa faca. Ajuta-l sa scape de orice sentiment de indoiala de sine si de orice temere pe care o poate avea.
6. Afla-i interesele
Afla care sunt punctele de atractie si de interes ale copilului tau. Stai de vorba cu el si asculta-l. In acest fel ii vei arata ca iti pasa de el si ca e liber sa discute cu tine despre ceea ce il intereseaza.
7. Ajuta-l sa isi descopere pasiunile
Incurajeaza-ti copilul sa descopere ce anume il pasioneaza. Poate ca vei avea nevoi de cateva incercari pana sa ajunga sa descopere exact care ii sunt pasiunile, dar va merita! Sustine-i calatoria catre o pasiune si determina-l sa continue, pana cand descopera ceea ce ii place.
8. Ramai pozitiv
Mentine o perspectiva pozitiva si optimista pentru copilul tau. Daca vede teama sau indoiala in ochii tai, probabil ca isi va pierde increderea in sine. O abordare pozitiva ii va deschide perspectivele cu privire la o situatie anume.
9. Fii atent la presiunea celor din jur
Din cand in cand putina presiune din partea colegilor nu este un lucru rau. Ea ii poate determina pe copii sa se descurce mai bine la scoala sau la un sport, pentru ca vor sa tina pasul cu colegii lor. Insa ai grija ca presiunea colegilor sa nu devina un stres prea mare pentru el.
10. Incita-i entuziasmul
Incita-ti copilul cu privire la obiectivele si ambitiile sale. Arata-i ca esti bucuros si incantat pentru el. Energia pozitiva si adrenalina il vor face sa continue sa munceasca, chiar daca e greu, precum si sa se bucure de eforturile pe care le face.
Concluzie
E foarte greu sa nu oferi niciodata recompense copiilor, iar uneori iti doresti sa le oferi macar ceva pentru a sarbatori un succes. Ideea este sa nu folosesti recompensa ca o conditionare, la modul “daca faci asta, atunci vei primi acest cadou”.
Orice recompensa extrinseca trebuie sa fie neasteptata, sa fie oferita numai dupa terminarea activitatii si nu trebuie acordata in mod obisnuit (pentru ca in acest caz copilul va incepe sa se astepte la recompense de fiecare data).
De asemenea, poti oferi in locul recompenselor palpabile, un feedback pozitiv sau sugestii de imbunatatire. Toate acestea pot motiva copilul pentru sarcini viitoare.