Extras dintr-o circulara pe mai multe teme trimisa de catre pastorul evanghelic-luteran Dietrich Bonhoeffer – opozant al national-socialismului si al lui Adolf Hitler – catre trei prieteni si colegi din cadrul conspiratiei impotriva lui Hitler, cu ocazia celei de-a zecea aniversari a accederii lui Hitler la functia de cancelar al Germaniei.
“Prostia este un dusman mai periculos al binelui decat rautatea. Impotriva raului se poate protesta, el poate fi expus si, daca e nevoie, poate fi chiar oprit prin folosirea fortei. Raul poarta tot timpul inlauntrul sau germenii propriei subversiuni, in sensul ca lasa in urma in fiintele umane cel putin un sentiment de neliniste.
In fata prostiei, in schimb, suntem lipsiti de aparare. Nici protestele, nici folosirea fortei nu reusesc nimic in acest sens; ratiunile nu ajung nicaieri; faptele care contrazic prejudecatile unei persoane proaste nu sunt crezute – ba chiar in astfel de momente persoana proasta devine critica – iar cand faptele sunt irefutabile, ele sunt pur si simplu respinse ca fiind nesemnificative si intamplatoare. In toate aceste demersuri, persoana proasta – spre deosebire de cea rea – este complet satisfacuta de sine si, fiind usor iritabila devine periculoasa trecand la atac. Din acest motiv e nevoie de o mai mare atentie decat in cazul unei persoane rele. Niciodata nu trebuie sa mai incercam sa convingem un prost cu ajutorul motivelor, pentru ca acesta este absurd si periculos.
Daca vrem sa aflam cum putem invinge prostia, trebuie sa incercam sa ii intelegem natura. Un singur lucru e cert: in esenta, prostia nu este un defect intelectual, ci unul uman. Exista oameni care sunt de un intelect remarcabil de agil si totusi sunt prosti, la fel cum exista oameni care intelectual vorbind sunt destul de anosti, dar care sunt oricum, dar nu prosti. Descoperim acest lucru, total surprinzator, in situatii particulare. Impresia pe care o capatam este ca prostia nu e neaparat un defect congenital, ci ca oamenii devin prosti in anumite circumstante, sau permit sa li se intample asta.
Trebuie sa notam in continuare ca oamenii care s-au izolat de ceilalti, sau care traiesc in singuratate, manifesta acest defect mai putin frecvent decat indivizii sau grupurile de persoane inclinate sau condamnate la socializare. Si astfel, reiese ca prostia poate fi mai degraba o problema sociologica decat o problema psihologica. Este o forma particulara de impact al circumstantelor istorice asupra oamenilor, o asociere psihologica a anumitor conditii externe.
La o analiza mai atenta, devine clar ca fiecare puseu de putere din sfera publica – fie el de natura politica sau religioasa – infecteaza cu prostie o parte importanta a umanitatii. Ar parea chiar ca e vorba, de fapt, despre o lege sociologico-psihologica. Puterea unui om are nevoie de prostia altuia. Procesul pe care il intalnim in acest caz nu este o atrofie brusca sau un esec al unor capacitati umane particulare, ca de pilda intelectul. In schimb, pare ca in urma impactului coplesitor al puseului de putere, oamenii sunt privati de independenta lor interioara si, mai mult sau mai putin constient, renunta sa aiba o pozitie autonoma fata de circumstantele nou aparute.
Faptul ca o persoana proasta este adesea incapatanata, nu trebuie sa ne orbeasca vis-a-vis de faptul ca nu este independent. In conversatie cu aceasta persoana, simti efectiv ca nu ai de-a face cu un om, ci cu sloganuri si lozinci ale altora, care au pus stapanire pe el. Este sub o vraja, este orbit, folosit in mod abuziv, devenind astfel un instrument fara minte. In atare situatie, un om prost va fi capabil de orice rau si, mai mult decat atat, va fi incapabil sa inteleaga ca ceea ce face este rau. Aici pandeste de fapt pericolul abuzului diabolic, pentru ca asa sunt distruse pentru totdeauna fiintele umane.
La acest moment devine destul de clar ca prostia poate fi invinsa numai printr-un act de eliberare, nu de educare. In plus, este important sa intelegem ca in majoritatea cazurilor o eliberare interna autentica devine posibila numai cand este precedata de eliberarea externa. Pana atunci trebuie sa abandonam orice incercare de a convinge o persoana proasta.
Aceasta stare a lucrurilor explica de ce in astfel de circumstante incercarile de a intelege ce gandesc oamenii cu adevarat sunt in van.
Cuvantul Bibliei, care spune ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii, ne arata ca singura cale autentica de a invinge prostia este eliberarea interna a oamenilor si o viata responsabila in fata lui Dumnezeu.
Aceste ganduri despre prostie ofera totusi o consolare: ele ne impiedica total sa consideram ca majoritatea oamenilor sunt prosti in fiecare circumstanta. Totul va tine de asteptarile celor care detin puterea: vor astepta mai mult de la prostia oamenilor, sau de la independenta si intelepciunea lor?”.
Extras din Dietrich Bonhoeffer – “Dupa zece ani” in “Scrisori si lucrari din inchisoare”.
Sursa: http://southsidemessenger.com/bonhoeffer-on-stupidity-entire-quote/
