Mentalitatea care conteaza pentru succes

E posibil oare ca ceea ce gandesti despre propria persoana sa influenteze un eventual succes sau esec in viata? Potrivit lui Carol Dweck, psiholog la Stanford, credintele personale joaca un rol extrem de important cu privire la ceea ce iti doresti si daca obtii sau nu obiectul dorintei tale. Dweck a constatat ca mentalitatea este cea care joaca un rol semnificativ in determinarea realizarilor si succeselor. Asadar, ce intelem prin mentalitate?

Mentalitatea. Definitie si tipuuri

Mentalitatea sau modul de gandire se refera la credinta personala cu privire la caracterul fix sau schimbator al unor calitati precum inteligenta si talentul.
Exista doua tipuri diferite de mentalitate.

  • Persoanele cu o mentalitate fixa cred ca aceste calitati sunt innascute, stabile si imposibil de schimbat.
  • Persoanele cu o mentalitate de crestere, pe de alta parte, cred ca aceste abilitati pot fi dezvoltate si intarite prin intermediul implicarii si muncii intense.

Dweck si-a inceput cercetarea pe acest subiect abordand o problema concreta: Ce se intampla daca le dai copiilor sa rezolve o problema dificila? Unii dintre copii vor vedea aceasta problema ca pe o provocare si ca pe o experienta de invatare. Altii, in schimb, vor simti ca este imposibil de rezolvat si ca inteligenta lor nu face fata.
Copiii din prima categorie au o mentalitate de crestere. Cand sunt pusi fata in fata cu ceva dificil, ei cred ca pot invata si ca isi pot dezvolta calitatile de care au nevoie pentru a rezolva problema. Copiii din a doua categorie au mentalitati fixe, care ii fac sa creada ca nu pot face nimic pentru a rezolva o problema care le depaseste cunostintele si capacitatile.

Formarea mentalitatii

Dweck sugereaza ca multe persoane isi insusesc unul dintre cele doua tipuri de mentalitati inca de la inceputul vietii, adesea in urma felului in care sunt educati, sau prin intermediul experientelor traite in anii de scoala. Exista caracteristici ce pot fi atribuite fie unei mentalitati fixe, fie unei mentalitati de crestere.

Mentalitatile fixe

  • Copiii care sunt invatati ca trebuie sa para inteligenti in loc sa indrageasca invatarea, au tendinta sa dezvolte o mentalitate fixa.
  • Ei devin mai preocupati de modul in care sunt vazuti de cei din jur si se tem ca ar fi posibil sa nu se ridice la inaltimea asteptarilor.

Mentalitatile de crestere

  • Copiii care sunt invatati sa exploreze, sa imbratiseze experiente noi si sa se bucure de provocari au mai multe sanse sa dezvolte o mentalitate de crestere.
  • In loc sa vada greselile ca pe niste obstacole, ei sunt dispusi sa incerce lucruri noi si sa faca greseli in numele invatarii si al atingerii potentialului lor deplin.

Dweck remarca faptul ca o mentalitate de crestere nu implica o convingere potrivit careia oricine poate deveni orice vrea, cu suficienta educatie si efort. Nu toata lumea poate deveni Einstein sau Mozart doar pentru ca incearca.
Mentalitatea de crestere inseamna, insa, sa faci eforturi pentru a te ridica nivelul propriului tau potential. Insa acest potential nu este niciodata cunoscut. Cine stie cat de departe poate ajunge o persoana daca isi propune asta? Oamenii cu o mentalitate de crestere considera ca efortul depus pentru invatarea si aprofundarea nivelului de intelegere si talentelor lor merita orice effort si orice dificultate.

Impactul mentalitatii

Mentalitatea joaca un rol esential in modul in care faci fata provocarilor vietii. In scoala, o mentalitate de crestere poate contribui la rezultate mai bune si la o capacitate crescuta de effort. Cand au de infruntat o problema precum incercarea de a gasi un job nou, persoanele cu mentalitati de crestere manifesta o capacitate de adaptare sporita. Aceste persoane au o probabilitate mai mare de a persevera, chiar si atunci cand se confrunta cu obstacole, in timp ce persoanele cu mentalitati fixe sunt mai predispuse sa renunte.
In cartea sa, “Mindset – Noua psihologie a succesului ”, Dweck scrie ca mentalitatile fixe au tendinta de a dezvolta o nevoie de aprobare.
Am vazut foarte multe persoane care au acest obiectiv obositor de a-si dovedi capacitatea in clasa, in cariera si in relatii. Fiecare situatie necesita o confirmare a inteligentei lor, a personalitatii sau a caracterului lor. Fiecare situatie este evaluata atent: Voi reusi sau voi da gres? Voi parea inteligent sau prost? Voi fi acceptat sau respins? Ma voi simti ca un invingator sau ca un ratat?”.
Mentalitatile de crestere, pe de alta parte, duc la o foame de invatare. O dorinta de a lucra intens si de a descoperi lucruri noi. Pentru a face fata provocarilor si pentru a te dezvolta ca persoana. Cand oamenii cu o mentalitate de crestere dau gres, ei au tendinta de a nu vedea aceasta ratare ca pe un esec in adevaratul sens al cuvantului si nu sunt dezamagiti. O iau, in schimb, ca pe o experienta de invatare care poate duce la dezvoltare si la schimbare.

Tu ce tip de mentalitate ai?

Te-ai gandit vreodata ce tip de mentalitate ai? Pentru a afla, incepi prin a citi urmatoarele afirmatii si decide cu care dintre ele esti de acord cel mai mult.

1. Oamenii au o doza exacta de inteligenta si nu exista nicio cale de a schimba asta.
2. Indiferent cine esti, nu sunt prea multe lucruri pe care le poti face pentru a-ti imbunatati capacitatile de baza si personalitatea.
3. Oamenii sunt capabili de a schimba ceea ce sunt.
4. Poti invata lucruri noi si iti poti imbunatati inteligenta.
5. Oamenii fie au talente remarcabile, fie nu au. Nu poti capata in timp talent in domenii precum muzica, scris, arta sau sport.
6. Invatarea, munca asidua si exersarea skill-urilor noi sunt moduri de a dezvolta talente si capacitati noi.

Daca ai tendinta de a fi de acord cu afirmatiile 1, 2 si 5, probabil ca ai o mentalitate fixa. Daca, insa, esti de acord cu afirmatiile 3, 4 si 6, probabil ca tendinta ta este sa ai o mentalitate de crestere.

Iti poti schimba mentalitatea?

Desi persoanele cu o mentalitate fixa probabil ca nu vor fi de acord, Dweck sugereaza ca oamenii au capacitatea de a-si schimba mentalitatea. Parintii pot face pasi pentru a se asigura ca cei mici dezvolta mentalitati de crestere, laudandu-le frecvent eforturile, mai degraba decat sa se concentreze exclusiv pe rezultate.
De pilda, in loc sa spuna copilului ca este “atat de destept”, parintele il poate lauda pentru munca depusa la un proiect si ii poate spune ce ii place cel mai mult la eforturile sale. “Imi place foarte mult cum ai ales culorile pentru acest tablou”.
Concentrandu-se pe orice mai degraba decat pe rezultat, adultii ii pot ajuta pe copii sa inteleaga ca eforturile lor, munca sustinuta si dedicarea pot duce la schimbare, la invatare si la dezvoltare, atat acum cat si in viitor.

Monologul intern marcheaza fiecare aspect al vietii

Daca iti imaginezi mai putin, vei merita in mod cert mai putin”, spune Debbie Millman, adaugand: “Fa ceea ce iubesti si nu te opri pana cand nu obtii ceea ce iubesti. Munceste cat de mult poti si imagineaza-ti lucruri la parametri uriasi”. Acesta este un sfat ce reflecta ceea ce stie psihologia moderna despre modul in care convingerile pe care le avem despre aptitudinile si potentialul personal reusesc sa ne alimenteze comportamentul si ne prezic succesul. Mare parte din aceasta cunoastere provine, desigur, din cercetarile lui Carol Dweck, sintetizate in aceeasi remarcabila lucrare “Mentalitatea: Noua Psihologie a Succesului”.

Consecintele convingerii ca inteligenta si personalitatea pot fi dezvoltate in timp (nefiind deci doar o serie de trasaturi innascute) – descoperite de Dweck in peste doua decenii de cercetare in care a lucrat atat cu copii, cat si cu adulti – sunt remarcabile. “Timp de douazeci de ani cercetarile mele au aratat ca perspectiva despre propria-ti persoana afecteaza profund modul in care iti traiesti viata. Ea poate determina daca devii persoana care iti doresti sa fii si daca indeplinesti lucrurile pe care pui pret. Cum se intampla acest lucru? Cum poate o simpla convingere sa aiba puterea de a-ti transforma psihicul si, ca rezultat, viata?
Convingerea ca toate calitatile pe care le ai sunt clare si inascute – mentalitatea fixa – creaza necesitatea de a dovedi in continuu cine esti si ce poti. Daca ai doar o anumita doza de inteligenta, o anumita personalitate si un anumit caracter moral – va trebui sa dovedesti ca ai o doza sanatoasa din toate acestea
”, spune Dweck.
Tot ea vorbeste si despre “o alta mentalitate, in care aceste trasaturi nu sunt doar o mana la poker, cu care trebuie sa faci fata, incercand intotdeauna sa te convingi atat pe tine cat si pe cei din jur ca ai o quinta royala, cand de fapt tu esti ingrijorat in sinea ta ca ai doar o mana de decari. In aceasta mentalitate, cartile pe care le primesti reprezinta doar punctul de pornire pentru evolutie”.

Aceasta mentalitate de crestere se bazeaza pe convingerea ca abilitatile esentiale sunt lucruri pe care le poti cultiva prin eforturi personale. Desi oamenii pot fi diferiti in ceea ce priveste talentele initiale si aptitudinile, interesele sau temperamentele, oricine se poate schimba si oricine poate evolua prin efort si experienta.
De ce sa pierzi timp pentru a dovedi de fiecare data cat de bun esti, cand poti folosi acest timp pentru a progresa? De ce sa-ti ascunzi defectele in loc sa le depasesti? De ce sa cauti prieteni sau parteneri care sa iti intareasca stima de sine, in loc sa cauti oameni care sa te provoace sa evoluezi? Si de ce sa cauti lucruri testate si verificate in locul experientelor care te vor face sa cresti? Aceasta este mentalitatea care permite oamenilor sa evolueze, chiar si in cele mai dificile momente ale vietii lor”, spune Dweck.

Convingerile despre propria persoana determina traiectorii in viata

Aceasta idee nu este noua, desigur. Ea sta la baza cartilor motivationale care iti spun ca “poti face orice iti propui”. Ceea ce face insa ca munca lui Dweck sa fie diferita este faptul ca ea isi are radacinile intr-o cercetare rigurosa cu privire la modul in care functioneaza mintea – mai ales o minte in curs de dezvoltare – identificand nu numai factorii declansatori ai acestor mentalitati, ci si modul in care ele pot fi reprogramate.

Dweck si echipa sa au descoperit ca oamenii cu mentalitati fixe vad riscurile si efortul ca pe un dat potential al imperfectiunilor lor, o dovada ca le lipseste ceva. Dar relatia dintre mentalitate si efort este un drum cu doua sensuri.
Nu este vorba doar despre faptul ca unii oameni recunosc valoarea unei provocari si importanta efortului. Cercetarile noastre au aratat ca acest lucru provine chiar din mentalitatea de crestere. Cand ii invatam pe oameni mentalitatea de crestere, punand accent pe dezvoltare, ideile despre provocare si efort vin de la sine.

Pe masura ce incepi sa intelegi mentalitatea fixa si pe cea de crestere, vei vedea exact cum se leaga lucrurile – cum convingerea ca ai un set fix de calitati duce la o serie de ganduri si actiuni si cum convingerea ca iti poti cultiva calitati noi duce la o cu totul alta serie de ganduri si actiuni, facandu-te sa ai un drum complet diferit in viata.

Mentalitatea intre succes si esec

Dweck vorbeste despre un sondaj realizat de 143 de cercetatori in creativitate, care au fost de acord ca trasatura numarul unu care sta la baza performantei creative este tocmai tipul de rezistenta si perseverenta in fata esecului atribuit mentalitatii de crestere. Atunci cand patrunzi pe taramul unei mentalitati, intri intr-o lume noua. Intr-una dintre lumi – lumea trasaturilor fixe – succesul inseamna sa demonstrezi ca esti inteligent sau talentat. Sa te validezi. In cealalta lume – lumea calitatilor in schimbare – succesul inseamna sa te provoci pentru a invata ceva nou. Inseamna sa te dezvolti.

Intr-una dintre lumi, esecul inseamna un regres, fie ca este vorba despre o nota proasta, despre pierderea unui turneu, despre a fi concediat, despre a fi respins. Inseamna ca nu esti destept si talentat. In cealalta lume, esecul inseamna sa nu cresti. Sa nu ajungi la lucrurile pe care le pretuiesti. Inseamna sa nu iti atingi potentialul.
Intr-una dintre lumi, efortul este un lucru rau. Efortul, la fel ca si esecul, inseamna ca nu esti inteligent si nici talentat. Daca ai fi, nu ai avea nevoie sa faci niciun efort. In cealalta lume, efortul este ceea ce te face sa fii inteligent si talentat.

Mentalitatile se nasc din primii ani de viata

Dar cea mai remarcabila cercetare a lui Dweck, cea care a format teoriile actuale cu privire la motivul pentru care prezenta este mai importanta decat laudele in educarea copiilor sa cultive o relatie sanatoasa cu succesul, exploreaza modul in care se nasc aceste mentalitati – ele se formeaza, din cate se pare, foarte devreme in viata.

In cadrul unui studiu, Dweck si colegii sai au oferit copiilor in varsta de patru ani o alternativa: fie refac un puzzle usor, fie incearca unul mai greu. Pana si acesti copii cu o varsta atat de mica s-au conformat uneia dintre cele doua tipuri de mentalitati: cei cu o mentalitate fixa au avut o abordare mai sigura, alegand puzzle-urile mai usoare care le confirma o capacitate existenta, iar cei cu o mentalitate de crestere au considerat din start ca sunt pusi sa faca o alegere ciudata, ei fiind socati ca cineva ar putea sa isi doreasca sa faca acelasi puzzle de mai multe ori, daca nu invata nimic nou. Cu alte cuvinte, copiii cu mentalitati fixe au vrut sa se asigure ca reusesc, pentru a parea destepti, in timp ce copiii cu mentalitati de crestere au dorit sa isi fixeze o noua provocare, pentru ca definitia lor despre succes se rezuma la a deveni mai inteligent.

Lucrurile au devenit si mai interesante atunci cand Dweck a incercat sa studieze in laborator, cu ajutorul undelor cerebrale, modul in care functioneaza creierul oamenilor atunci cand raspund la anumite intrebari dificile si primesc un feedback. Psihologul american a descoperit ca cei cu o mentalitate fixa au fost interesati doar sa auda feedback-ul care reflecta in mod direct abilitatea actuala, dar au ignorat informatia care ii putea ajuta sa invete si sa se imbunatateasca. Ei nu s-au aratat nici macar interesati sa auda raspunsul corect atunci cand au raspuns gresit la o intrebare, pentru ca au trecut deja acel episod la categoria esec. Cei cu o mentalitate de crestere, pe de alta parte, au fost foarte atenti la informatiile care i-ar fi putut ajuta sa isi extinda cunostintele actuale si abilitatile, indiferent daca au raspuns corect sau nu la intrebare – cu alte cuvinte, prioritatea lor a fost sa invete si nu capcana binara succes versus esec.

Educatia si evaluarea inteligentei elevilor

Aceste descoperiri sunt extrem de importante pentru educatie si pentru modul in care evaluam inteligenta. In cadrul altui studiu, sute de elevi – in mare parte adolescenti – au primit de la Dweck si echipa sa 10 probleme la fel de dificile , pe care le-au lucrat bine in principiu, primind apoi fiecare laudele echipei.

Echipa lui Dweck a oferit, insa, doua tipuri de lauda: unora dintre elevi li s-a spus “Foarte bine, ai facut x probleme corect. E un punctaj foarte bun. Te pricepi foarte bine la asta”, in timp ce altora li s-a spus “Foarte bine, ai facut x probleme corect. E un punctaj foarte bun. Cred ca ai muncit foarte mult!”. Cu alte cuvinte, unii au fost laudati pentru pricepere, iar ceilalti pentru efort. Constatarile, la acest punc, nu au fost surprinzatoare: “Laudele primite pentru pricepere i-au impins pe elevi in mentalitatea fixa, ei manifestand chiar si semnele acesteia: cand le-am dat o alternativa, au refuzat un task nou si mai dificil, din care ar fi putut invata. Nu au vrut sa faca nimic din ceea ce ar fi putut sa le expuna defectele si sa le puna la indoiala talentul. In schimb, cand elevii au fost laudati pentru efort, 90% dintre ei au vrut noul task mai dificil, din care ar fi putut invata”.

Iar cea mai importanta parte abia acum vine: Dweck si echipa sa le-au dat in continuare elevilor un alt set de probleme, mai grele de data aceasta, la care copiii nu s-au descurcat atat de bine. Dintr-o data, elevii laudati pentru pricepere au crezut ca nu sunt totusi atat de destepti sau de talentati. Insa pentru copiii laudati pentru efort, dificultatea a insemnat pur si simplu un semn ca trebuie sa depuna mai mult efort, nu un semn al esecului sau o reflexie a intelectului lor deficitar.

Cele doua mentalitati si-au pus amprenta si asupra nivelului de bucurie al copiilor. La primul set de probleme, mai simple, toti s-au bucurat pentru ca au lucrat corect, insa cand problemele au devenit mai dificile, copiii laudati pentru pricepere nu s-au mai distrat asa tare, in timp ce elevii laudati pentru efort nu doar ca s-au bucurat de probleme dar au spus chiar ca sunt cu atat mai distractive cu cat sunt mai dificile. De asemenea, cei din urma au avut si performante mai bune cand problemele au devenit mai dficile, in timp ce prima categorie a lucrat din ce in ce mai prost, descurajata de mentalitatea succes sau esec.
Lucrurile devin mai bune sau mai rele in functie de modul in care le privim.

Mentalitatea fixa atrage lipsa de corectitudine?

Cea mai deranjanta descoperire a venit dupa terminarea problemelor, cand cercetatorii au cerut copiilor sa scrie o scrisoare altor colegi, in care sa le relateze acestora experienta, avand la dispozitie inclusiv un spatiu in care sa isi scrie punctajele. Spre dezamagirea lui Dweck, cel mai toxic produs secundar al mentalitatii fixe s-a dovedit a fi lipsa de onestitate. 40% dintre copii laudati pentru pricepere au mintit cu privire la punctajele obtinute, umflandu-le pentru a parea ca au avut mai mult succes.

Cele de mai sus ilustreaza diferenta esentiala intre cele doua mentalitati: pentru cei cu o mentalitate de crestere “succesul personal este atunci cand lucrezi din greu sa devii cea mai buna varianta a ta”, in timp ce pentru persoanele cu o mentalitate fixa “succesul se refera la stabilirea superioritatii lor”, pur si simplu. Pentru acestia, esecurile sunt o eticheta si o sentinta. Pentru primii, esecurile sunt motivante si pot fi chiar un semnal de alarma.

Mentalitatea fixa viciaza relatiile de dragoste si parteneriale

Cea mai profunda aplicare a acestei perspective nu a avut insa de-a face cu afacerile sau cu educatia, ci cu dragostea. Dweck a descoperit aceeasi dicotomie si in relatiile personale la varsta adulta. Oamenii cu o mentalitate fixa au fost de parere ca sufletul lor pereche ar trebui sa ii aseze pe un piedestal si sa ii faca sa se simta perfect, in timp ce persoanele cu o mentalitate de crestere au preferat un partener care le-ar recunoaste defectele si le-ar ajuta cu dragoste sa se imbunatateasca, cineva care i-ar incuraja sa invete lucruri noi si sa devina o persoana mai buna. Reiese, asadar, ca mentalitatea fixa se afla la baza multora dintre cele mai toxice mituri culturale despre dragostea adevarata.
Mentalitatea de crestere spune ca toate aceste lucruri pot fi dezvoltate. Absolut tot – tu, partenerul si relatia – este capabil de evolutie si de schimbare”. In mentalitatea fixa, idealul este compatibilitatea instanta, perfecta si perpetua.
Persoanele cu o mentalitate de crestere pot sa accepte imperfectiunile partenerului, fara sa dea vina pe acesta si sa simta totusi ca se afla intr-o relatie implinita si fericita. Ei vad conflictele ca pe niste probleme de comunicare, nu ca pe probleme de personalitate sau de caracter. Aceasta dinamica este valabila si in relatiile romantice si in parteneriate sau relatii de prietenie, si chiar in relatiile cu parintii.

Ideea de baza este aceea ca o mentalitate este un proces interpretativ care ne spune ce se intampla in jurul nostru. In mentalitatile fixe, acest proces este marcat de un monolog intern de judecata si evaluare constanta. Intr-o mentalitate de crestere, pe de alta parte, monologul interior nu este unul care duce cu gandul la judecata, ci mai degraba unul legat de un apetit feroce pentru invatare, cautand constant genul de input pe care il poti metaboliza in invatare si actiune constructiva.

Surse: https://www.verywellmind.com/what-is-a-mindset-2795025

Recommended For You

About the Author: sonia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.