Pentru a reusi sa ne schimbam cu succes obiceiurile care ne displac, sau despre care cei din jur ne spun ca sunt neplacute, ar fi bine sa stim, inainte de orice, cu ce avem de-a face.
Definitia obiceiului
Obiceiurile sunt comportamente curente, obisnuite, pe care le avem in mod regulat. Ele sunt modele recurente si adesea inconstiente de comportament si sunt dobandite prin repetarea frecventa. Multe dintre acestea sunt – asa cum spuneam – inconstiente, pentru ca nici macar nu realizam ca le facem.
Dictionarul online Merriam Webster’s defineste obiceiurile ca fiind:
1. Un comportament dobandit, care devine aproape involuntary, sau chiar complet involuntar.
2. Dispozitia prevalenta sau caracterul gandurilor sau sentimentelor unei persoane.
3. O tendinta constanta sau o maniera uzuala de a ne comporta.
4. Un model comportamental dobandit prin repetarea frecventa sau prin expunerea fiziologica, ce are un caracter regulat si o facilitate crescuta.
Astfel, putem vedea cu usurinta ca obiceiurile ne definesc caracterul, gandurile si sentimentele, ca si comportamentele obisnuite. Putem crede, de asemenea, ca obiceiurile sunt acele comportamente care sunt aproape sau complet involuntare si la care – tocmai pentru ca le repetam in mod frecvent – devenim mai buni treptat.
In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane obicei inseamna:
1. Deprindere individuala, castigata prin repetarea frecventa si indelungata a aceleiasi actiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obisnuinta.
2. Insusire dobandita cu timpul, prin practica, si devenita trasatura caracteristica.
In plus, in limba romana obicei inseamna si mod traditional de comportare caracteristic unui popor, unui grup social; datina, traditie, uzanta, uz, randuiala, dar si lege nescrisa, drept sau obligatie, statornicite prin traditie.
Definitia psihologica
Ne putem gandi la un obicei si ca la o legatura intre un stimul si un raspuns. El functioneaza ca o conexiune mentala intre un gand sau un eveniment declansator (stimul) si raspunsul nostru la acest element declansator (raspunsul). Repetarea acestei conexiuni o data si inca o data conduce la formarea unui obicei si afecteaza toate deciziile si actiunile ulterioare. Daca este repetata suficient de des, aceasta conexiune devine aproape permanenta, cu exceptia cazului in care ne dorim sa intrerupem o actiune constienta, in sensul schimbarii sale.
De pilda, un stimul al supra-alimentarii poate fi stresul. Stresul poate fi de natura fizica, emotionala sau mentala si poate fi declansat de aspecte precum o dieta restrictiva, oboseala, o cearta, o zi proasta la serviciu sau chiar gandirea negativa. Un raspuns invatat pentru a face fata stresului poate fi mancatul. In timp, legatura poate deveni atat de puternica incat raspunsul nostru obisnuit si automat la stres sa fie mancatul.
In psihologie, acest lucru este cunoscut drept conditionare clasica (sau conditionare pavloviana), asa cum a fost cea demonstrata de cainii lui Pavlov. Cainii au invatat sa asocieze un sunet anume (sunetul de clopotel) cu mancarea si salivau de fiecare data cand auzeau acel sunet, fie ca primeau sau nu mancare de fiecare data cand se auzea clopotelul.
In cazul unui obicei considerat negativ, daca obiectivul este intreruperea si eliminarea, in cele din urma, a acestui comportament negativ, trebuie sa slabim legatura dintre stimul si raspuns, pana in momentul in care aceasta va disparea.
Adictii versus obiceiuri
Un obicei poate fi si o adictie sau o dependenta. Unii oameni cred ca termenul adictie ar trebui sa fie folosit exclusiv pentru descrierea unei dependente fizice de substante chimice, precum alcool sau droguri.
Exista insa si adictii care includ o gama intreaga de comportamente compulsive, precum jocurile de noroc, mancatul, cumparaturile, jocurile video, munca si dependenta de internet. Acest tip de adictii este in general descris ca adictie psihologica, o stare care poate insoti si adictii fizice.
